Omul isi poarta sufletul pe unde il duc pasii, stiam pana de curand. Si mai stiam ca el este cel care ii ofera, bucurandu-l sau amarandu-l in acelasi timp atat cat poa` sa duca el cu taine de nedeslusit. Am fost unul dintre cei care s-au aflat acolo, am atins lacrimi de fericire si am mangaiat priviri a caror gingasie iti topesc inima. Sufletul isi poarta omul in valtoarea vietii, nu invers. Am inteles acest lucru pentru ca l-am vazut. Trebuie sa fii acolo sa poti vedea dincolo de cuvinte si de tot ce ti-ai putea imagina. Cu nodul din gatlej, buimac de repeziciunea derular...

Deseori am senzaţia că oricât de bine aş încerca să fac un lucru în raport cu altă persoană, lucruri care să reflecte bunătatea, mă urmăresc gânduri care muşcă precum câinii din conştiinţa mea, hăcuind-o şi ştirbind-o, o luptă acerbă în care conştiinţa cade răpusă cu ultimele-i cuvinte pe buze: “Eu nu am voie sa fiu asa”. Şi-atunci, în rânjetul jivinelor, te regăseşti răzbunator, potolindu-ţi setea satisfacţiei odată cu atingerea scopului. Sunt doar fracţiuni de moment ce-ţi întunecă oglindirea frumosului pe care îl reprezinti...

Am ales să fiu ceea ce sunt. Întotdeauna am considerat că oamenii sunt împărţiţi în două categorii, buni şi răi. M-a fascinat pe de o parte bunătatea inexplicabilă a celor cu suflet frumos, despre care am scris în repetate rânduri, şi prea puţin cea de a doua categorie, dar pe care a trebuit să o explorez în detaliu pentru a putea înţelege de unde vine răutatea. Credeam cu ceva timp în urmă că dacă aflu sursa răului, voi găsi o modalitate de combatere a acesteia. Nu că m-aş fi imaginat vreodată un pui de arhanghel cu suliţa în mână în î...

Debutul unei relaţii este o nouă viaţă. Fericirea partenerilor, optimismul, efervescenţa, sunt deseori contagioase..  Şi cine nu şi le-ar dori? Ne-am văzut, ne-am plăcut şi suntem împreună, ce rămâne de făcut? Sună mirobolant. Dar între „ne-am plăcut” şi „suntem împreună” drumul e de multe ori lung, iar între „suntem împreună” şi „formăm un cuplu fericit”, este cale şi mai lungă, un drum extrem de delicat şi anevoios. Ca şi atunci când construieşti o casă, un cuplu se clădeşte pe multe sentimente, iar cu cât sunt mai put...

Dacă ar fi să îmi amintesc cu mare drag de anii adolescenţei, de anumite perioade ale acesteia, zilele de vară în care îmi petreceam scurtele vacanţe la bunici ar fi dintre cele memorabile. Începând cu mânatul ciurdei satului, scăldatul la gârlă şi până la furatul ouălor de găină din cuibar, pentru care îmi luam seara o mamă de cafteală de la bunica, făceam tot ce îmi debita mintea de copil. Nu singur, că n-ar fi avut niciun farmec. Mă-nhăitam cu fratele cel mare, dar şi cu Dănuţ şi Călin, nepoţi ai vecinilor bunicii, de o seamă cu noi, v...

Alegerile ne aparţin şi depind în totalitate de fiecare dintre noi, scria un bun prieten cu ceva timp în urma. Era ferm convins că va şti să aleagă încheind un capitol al vieţii şi deschizând unul nou cu toate oportunităţile direct proporţionale cu mărinimia sufletului sau. Acea tărie cu care îşi susţinea teoria nu avea în calcul faptul că trecutul îl va urmări. I-am analizat situaţia la rece, punând în balanţa şi luând în calcul toate variantele ce i-ar fi concretizat viitorul, cu tot cu variabile şi necunoscute, incluzând şi acel „şi ...

Alergăm pe tot parcursul vieţii după un vis, acela de a realiza ceva. Plecând de la felia de pâine cea de toate zilele pe care fiecare om o are la masă şi până la trăinicia unei relaţii, ne străduim din răsputeri prin toate mijloacele şi cu toată încrederea să ne fie bine. Şi sperăm ca într-o bună zi aşa va fi. Fiecare etapa pe drumul anevoios către împlinire are suişuri şi coborâşuri. Spuneam mai deunăzi că fericirea este o stare relativă a celor care mai ştiu să viseze, că aceasta nu este o constantă a existenţei şi că, de cele mai m...

Niciodată n-am fost bogaţi. E drept că nici sărăcia nu ne-a dat afar` din casă, aşa cum salamul de Victoria nu lipsea din frigider şi nici untul pe care îl aduceam cu grijă să nu-l moleşească soarele, fix din camp, în perioada campaniei agricole de toamnă. Primea fiecare elev de la primărie pachetul şi tare ne bucuram să avem unt sau margarină Rama. Toată clasa ne adunam în câmp la cules. Şi diriginta cu noi. Avea şi ea pachetul ei. Eram ca nişte furnicuţe la strânsul de pe urmă, iar cea mai mare distracţie o aveam de fiecare dată când prinde...

Vorbim despre experimente erotice doar pentru a le ucide, pentru a le exorciza. Pentru a putea să treci mai departe, către noi experienţe în care vei pune în joc toată imaginaţia de care eşti capabil. Dar nu te grăbi dacă vrei să scrii despre asta sau să povesteşti. N-ai nici o şansă atâta timp cât nu eşti excitat şi ochii nu îţi sunt atraşi de formele care te îmbie, netrăind plăcerea consumată sau momind-o pe cea care stă să-ţi cuprindă simţurile. Las gândurile acum şi vreau să mă concentrez asupra scrisului. O ascultam aproape indiferen...